de HHR » Mie Iul 11, 2018 11:21 pm
E un truism, ... arta cere sacrificii. Nouă grade peste zero și e deschis la ștrandul descoperit cu apă termală. Ne echipăm cu tricouri, pulovărașe, geci, căciuli, blugi și bocanci și o luăm, pe jos, spre ștrand. Bate puțin vîntul și plouă mărunt. Ajungem în douăj dă minute. Intrăm. Tipa de la intrare se uită la noi și întreabă de unde sîntem și dacă e prima oară cînd sîntem la un ștrand termal descoperit. Răspundem la întrebări și primim cîte o brățară și scurte instrucțiuni. Baie în fundul gol înainte de intrare la piscine, cu săpunul lor, fără telefoane mobile sau aparate de filmat ... ș.a.m.d. Descălțarea este în fața vestiarului. Părăsesc bocancii lîngă alte cîteva zeci de perechi. Sper să ne reîntîlnim. Găsesc dulap liber, mă dezabiez și, sigur pe mine, ca orice bărbat dezbrăcat, mă duc la duș. Dușurile sînt comune, foarte comune și aglomerate. Săpunul e la automat. E lichid și nu se pune problema să te apleci după dînsul dacă îți curge din mînă. În plus, Islanda e țară civilizată. Ies din duș, mă echipez și ajung în fața ușii de ieșire spre bazine. Se deschide automat. Oh, Lasieee cooomeee hooomeeee ! Mi se refrigerează chiar și noțiunea de temperatură de pe scoarța cerebrală. Să dea naiba, nu-mi pot schimba poziția, mi-au înghețat planetarele. Fac un efort și, cu pași mărunți, ajung la prima piscină și mă bag în ea. Apa nu e chiar atît de caldă. Termometrul de pe perete arată că a crescut temperatura mediului ambiant la zece grade. Apare și aparținătuarea cu pași siguri, de pinguin. Vine și se bagă în piscină. Reușește să articuleze cîteva cuvinte. Nu cred că sînt în romînă. Oricum nu le poate repeta. Mandibula i se mișcă sacadat. Bag un bazin. E nasol. Dacă înoți pe burtă, te plouă pe spate. Dacă înoți pe spate, te mitraliază cu ace de gheață pe burtă. Mai bag un bazin, pentru palmares. Din bazinul de copii ies mai mulți aburi. Ne mutăm.E cu o idee mai bine. Stăm ca focile, în apă pînă la gît. Copiii aleargă prin ștrand, se dau cu tiroliana deasupra bazinului, freacă topoganele, clar, ăștia nu-s oameni. Se face ora de cînd am intrat și nu am părăsit bazinul de copii. Salvamarul se cam uită la noi. O familie de americani aleg rețeta noastră, intră în bazinul de copii. Acum chiar nu ne mai poate spune nimic salvamarul, americanii sînt cu noi, ... la apă mică. Ieșim și ne năpustim spre duș și vestiar cu viteză și precizie de leopard. La vestiar realizez că am uitat să-mi iau chilot de schimb, dar astea sînt deja amănunte care nu fac decît să sporească viteza spre cazare.
refutabil, mă voi întoarce în republică cu cîteva sute de milioane de celule mai puține decît la plecare. Din milisecunda în care pășește pe sol islandez, organismul omului est-european intră într-un proces de apoptoză galopantă. Celulele se sinucid, una cîte una, după un program genetic, dă foame și sete. În condițiile în care pentru un burger scoți din buzunar în jur de 80 – 100 lei (am transformat din crăițarii lor, ISK, în leii noștri), recomand, cu căldură (deși aici e frig ca naiba), insula întregii populații supraponderale ce își varsă, zilnic, transpirația prin sălile de fitness din patrie. Pentru cei ce au probleme cu alcoolul (io n-am, îl tolerez foarte bine; problema mea este lipsa lui) recomand să încerce o beție în contextul în care un păhăruț de vinișor (nu de cea mai bună calitate) îți scoate din cont 42 de leuți (diminutivele sînt deliberate; sărumîna, tanti Rodica !), iar un draft de bere (de zero virgulă treiștrei) te ușurează de treișcinci dă lei noi/grei/roni (spuneți-le cum vreți, că oricum se duc). Cred că, înainte de toate, încep să moară celulele adipoase (probabil cu cadavrele celulelor adipoase se hrănesc celelalte celule, un fel de necrofagism celular), apoi urmează cele cu rol imporant în economia organismului uman, musculare, conjunctive ... ș.a.m.d.. Neuronii încep să moară ultimii, nu de alta, dar trebuie să conștientizezi pînă la capăt ce înseamnă să te mănînce în cur să vezi Islanda ! De la fața locului, mort dă fuame, ”în cel mai medieval sens al cuvîntului”, A.V.V.