iuliangrecu scrie:FMM!
Explicațiile lui Goțiu întrec orice imaginație.
teo scrie:se vede ca n-ati citit editorialele lui alea sf-uri, nu explicatii date dupa un somn provocat de vreo sticla de rom
iuliangrecu scrie:teo scrie:se vede ca n-ati citit editorialele lui alea sf-uri, nu explicatii date dupa un somn provocat de vreo sticla de rom
Problema mea nu e ca bea rom, ci ca doarme pe banii mei, si-l mai doare si-n plua.. dupa cum afirma vita
Analiza literara
“Domnu’ Dragnea, nu fi trist
Mortii ma-tii de muist!”
Inca de la primul cuvant al operei analizate, autorul anonim isi dezvaluie relatia privilegiata pe care o are cu personajul. Este o relatie de respect, dar nu un respect glacial, protocolar, care ar fi cerut formularea “Domnule Dragnea”, si nici un respect slugarnic, de tip Radu Tudor sau Mihai Gadea, care imbraca forma “Domnule Presedinte Dragnea”. “Domnu’ Dragnea” denota un respect cald, apropiat, asemanator cu cel pe care il au oamenii fata de administratorul de bloc: domnu’ Gogu.
Opera continua cu un indemn la optimism, stiut fiind ca orice politician de succes este aproape obligat sa declare, si cand e si cand nu e cazul, ca el este un optimist incurabil. Fin cunoscator al personajului, autorul sesizeaza o fisura in optimismul de beton al lui “domnu’ Dragnea” si incearca sa-l aduca pe calea cea buna. Expresia “nu fi trist” pastraza tonul cald, neprotocolar, altminteri ar fi trebuit sa spuna “nu fiti trist”.
Versul al doilea al operei ne trimite la radacinile cele mai adanci ale sufletului romanesc. Este cunoscut faptul ca, in anumite zone ale tarii (Oltenia, Teleorman), cultul mortilor face parte din fibra nationala, folclorul fiind plin de forme artistice dedicate, mergand pana la credintele in moroi si descrieri precise a modului cum sa scapam de ei: tarusul infipt in inima dezhumatului.
Dar atentie: nu este vorba de orice morti, ci doar de cei din imediata proximitate a personajului, cei materni. Nu putem sa intelegem de ce persoanele decedate pe linie paterna au fost eliminate din text. Probabil anumite conflicte familiale legate de mosteniri sau impartirea pamantului – cum se intalnesc atatea in lumea satului romanesc si care au fost, de altfel, ilustrate si in operele culte ( romanul Ion, de Liviu Rebreanu, de exemplu) – au dus la aceasta optiune a autorului.
Referirile la cultul mortilor reprezinta subtilitatea suprema a operei, stiut fiind faptul ca stransa legatura a personajului principal cu persoanele decedate trece dincolo de cultura sau traditii, avand si o consacrare juridica, prin doi ani cu suspendare.
Din pacate, finalul operei reprezinta o scadere valorica fata de restul textului. Expresia folosita – si pe care nu o putem reproduce aici – este total lipsita de subtilitate, chiar vulgara. Daca si-ar fi luat un mic ragaz pentru meditatie, autorul ar fi putut afla ca exista si alte formule, eufemistice, precum “Duie Mragnea” sau “Duck Fragnea”. Dar probabil ca n-a gasit alta rima.
damblagiu scrie:[eu cu cine mai votez la anticipate?!
iuliangrecu scrie:macar s-avem anticipate
HHR scrie: ... deja vu:
HHR scrie:iuliangrecu scrie:macar s-avem anticipate
În fine, nici acum nu prea avem alura de republică sigură, cel puţin cu un condamnat la butoane.
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 155 vizitatori