STORKS (BERZELE). LA FILM CU ALA MARE …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/1 ... -ala-mare/
Duminica a fost lasata de Dumnezeu pe pamant pentru odihna si refacerea puterii de munca, cu sau fara bere. Asta pentru oamenii normali, fara doi copii. Oamenii anormali, cu doi copii, trebuie sa-si partajeze timpul intre berea regulamentara si copii, adica unul din acestia, celalalt, fiind in administrarea celei cu care i-a facut. E dificil in conditiile in care, in dotarea famelionului, se afla un singur autoturism. Si ala de imprumut, temporar, Logan, rosu, di galatzi (tancul e nefunctional din cauza de ambreiaj si, oricum, trebuie sa fac credit bancar sa-l platesc). Adevarul e ca ma duare in podul palmei de la schimbat vitezele, pentru ca, loganul sotului mamei sotiei nu mai are maciulia aia ( ca un cap falic) care iti mangaie podul palmei cand schimbi vitezele. In fine, nu asta voiam sa zic. Ca orice om anormal, cu doi copii, ma mai refugiez la birou pentru a-mi cultiva singuratatea productiva. Suna apartinatuarea si imi zice ca ala mare vrea la film. Ala mare, fiind in gestiunea mea, ma execut si opresc lucrarile singuratice de la birou si ma duc sa vad care e treaba cu filmul. Las un bilet pe cana cu ness, pentru tanti Rodica:
Tanti Rodica, pentru numele lui Dumnezeu, cand intri dimineata sa mai vezi ce hartii interesante am mai lasat pe birou, re rog eu, mult de tot, sa nu arunci nessul din ceasca , in plm ! Multumesc anticipat !
Pe drum, privesc pierdut lumea din Logan. E fascinant, tuata lumea se simte datoare sa ma depaseasca. Chiar si o pruasta cu tico se baga in fata mea. Trece un maserati negru pe langa mine, singurul din Braila, creca e ceva proxenet din Chercea. Are muzica. Io nu am. masina e dotata duar cu radiocasetofon si vreo douazeci de casete cu muzica populara (sanda argint, enceanu, matu stoian, nemuritorii) si o caseta pe care scrie Vorbea Iisus de pe colina. Ascult Radio Cultural si ma simt mai intelectual decat ala cu maserati. Pacat ca palma dreapta e deja perforata. Cel mai nasol e cand o bagi intr-a-ntaia si a treia, a cincea o evit. Sigur ajung maine in piata de rusi sa iau o chestie din aia pentru schimbator (mi-a zic Bogdan ca la rusi e mai eftin).
Ajung acasa si incerc sa-l determin pe ala mare sa se razgandesca cu privire la film. Nici-o sansa in sensul asta. Seamana cu mine. Cand ii intra o prostie in cap nu i-o mai poti scuate ! Googalesc filmul si aflu elementele esentiale: e dublat in romana, e cu ochelari si e scump. Trei elemente care m-ar fi determinat sa-l bat pana se razgandeste. Totusi, principile educationale de sorginte norvegiana si tinuta morala nu-mi permit sa-l bat. Il bat in gand si ma pregatesc de film. In plus, am vazut cel putin patru filme la care as fi mers daca tot e sa facem program de cinema. Filme bune, de actiune, cu actori adevarati, adica vii. Filmul e de la sapte si zece in sus. Clar, pierd si ceea ce as fi putut vedea la televizor. Se futu ultima seara de vikend !
Ajungem la mall. Vrea popcorn, suc si ceva jeleuri insipide, dulci si lipicioase. Preturi infernale. Nu mai iau maciulie din aia pentru masina. O sa infasor o soseta pe varful manetei. Merge si asa, numai curata sa fie, soseta. Am popcornul intr-o mana, sucul in celalata si biletele in gura. Io mi-am luat o apa plata de la autoservire, ca la cinema are pret de bere irlandeza. Am dosit-o in rucsac sa nu zica aia de la cinema ca is taran. Trec cu apa si-mi zic: Yes, v-am tras-o ! Ma lovesc de o duamna cu doua fetite si un sfert din popcorn e pe jos. Imi vine s-o injur de mama, mama ei. Ea scapa sucul, e mai nasol. Ma rad de ea (in gand) si trec mai departe. Nici macar scuze nu si-a cerut ca statea in fata mea. E pruasta ! Ne asezam si se face intuneric. Scot, discret, apa. Beau doua guri. Imi bubuie in urechi reclamele. E firesc sa dea volum mai mare. Trebuie sa acopere zgomotul rumegatorilor de popcorn, fashaitul datului de colo colo a paharelor de suc si, in genere, tuate zgomotele atat de dragi noua intr-o sala de cinema. Aia cu sucul (creca si-a luat altul) sta in fata mea si se uita urat la mine. Se face iar lumina, mai intra douazeci de persuane si iar se face intunerec. Incepe filmul. E tras nasol, probabil luat de pe torente. Se vede dublu. Pun ochelarii si nu se mai vede dublu. E chiar misteaux ! Realizez ca am uitat sa ne pisham inainte de film, asa ca, bag apa in rucsac si ii confisc lu ala micu sucul. Gata, mai bine putina deshidratare decat un iesit la tualeta. Imi aduc aminte ca acu ceva ani am vazut Star Trek Generation la cinema Central pe un frig cumplit. Am intrat cu o cutie de Skandic, fara popcorn si alte cele. Pe la jumatatea filmului imi era chiar cald si vedeam tot trei de (vodca puate avea acest efect asupra organismului uman). Bun film, sefe, cu Jan Luc Picard. Revenind la berze, filmul a fost placut, o productie americana cu niste berze corporatiste, niste oameni si un porumbel emo, adica tampit.
Au fost prezente toate cliseele comportamentale si verbale americane.
Esenta filmului era ca berzele, dupa un esec in livrarea unui copil, au renuntat sa mai livreze copii, astfel ca, omenirea a revenit la natalitatea bazata pe copulatie si berzele s-au profilat pe livrari de produse de larg consum, adica ce comanda nordamericanii pe net. Numai ca, din cauza unei fete orfane ramase in custodia berzelor, fabrica de fabricat copii a mai fabricat un copil. Copilul trebuia livrat pana sa afle managerul companiei, un barz gras, arogant si prost ca un director de prefectura numit pe criterii politice.Orfana si cu Junior (vocea era a lui Pavel Bartos, bravo Pavele !), un barz sufletist si curajos, intra in niste aventuri mirobolante si dinamice (e film american) si, in cele din urma, livreaza copilul. Intre timp reporneste fabrica de facut copii, astfel ca, umanitatea se bazeaza, din nou pe pasari, pasaricile putand sa se odihneasca.
Filme
Re: Filme
de HHR » Lun Oct 03, 2016 8:17 pm
http://www.imdb.com/title/tt0104412/
Ajung plictisit acasa si deschid teveul. Pe pro-cinema incepe Erou din intamplare (1992), in regia lui S. Freares, cu Dustin Hoffman, Andy Garcia. L-am vazut acum un secol pe o caseta video inchiriata. E placuta revizionarea intr-o dupa-amiaza de luni. O drama cu tenta comica bine regizata, intr-o nota simpla. Un Hoffman mai blazat decat Kramer (1979), infractor marunt, despartit de nevasta, ratat perfect, atasat de copil si in pericol de a fi transformat in erou. Tipul este implicat intr-un accident aviatic si in incercarea de a-si recupera un pantof in valoare de cateva sute de dolari salveaza cativa pasageri, mai exact 54. Mass-media americana face restul, creaza personajul si tese povestea in jurul lui. In vederea identificarii eroului, un canal de televiziune ofera acestuia o recompensa de un milion de dolari. Desigur, Hoffman, intr-o postura de erou, este o chestie contra naturii, asa ca, destinul sau ramane cantonat in mici futisaguri si inselatorii, in timp ce un homeless (Andy Garcia), caruia Hoffman ii povestise intamplarea cu avionul, isi aroga identitatea eroului.Ipostaza de erou ii vine manusa personajului interpretat de Garcia, un vagabond tanar, retinut, chipes si vulnerabil.
Mass media il preia pe erou si ii romanteaza existenta, in timp ce adevaratul erou zace in arest pentru inselaciune cu carduri bancare. Existenta lui J. Bubber (Garcia) se schimba radical, in acorduri de Gershwin, si, o reporterita de la canalul de televiziune care oferise recompensa, ea insasi salvata in accident, se indragosteste de chipesul erou. In ciuda minciunii, Garcia intra tot mai bine in pielea personajului si evolueaza cu eleganta si altruism. Apogeul este atins cand este descoperit si trecutul sau glorios din Vietnam. Discursul lui Garcia devine din ce in ce mai elaborat, pana cand Hoffman este eliberat din arest.
Sustinerile adevaratului erou nu erau plauzibile intrucat media fabricase deja eroul, publicul il acceptase iar imaginea lui Hoffman era cea a unui antierou, ratatul perfect.
Mi se pare perfect prezentat mecanismul in care media nord-americana poate transforma un om peste noapte in model national si cat de dificil este sa desfiintezi ceea ce s-a imprimat in mentalul colectiv.Adevarul nu iese la iveala. Situatia ramane cea oficiala: Garcia erou si Hoffman ratat.Discutia celor doi, pe acoperisul cladirii de unde Bubber voia sa se arunce, este elocventa pentru pragmatismul nord-american.
LaPlante este constient de faptul ca este un antierou, un antimodel dar, in acelasi timp, stie si ca are probleme financiare (onoratiul avocatului, studiile copilului … etc). Stie ca Bubber este modelul de erou livrat de media si acceptat de public.De ce sa strice acest echilibru cu un adevar neverosimil. Prin urmare, face un targ cu eroul relativ la problemele financiare si lasa neatins modelul acceptat de public. O fornula in care toata lumea este multumita.
Hai, vizionare placuta !
Ajung plictisit acasa si deschid teveul. Pe pro-cinema incepe Erou din intamplare (1992), in regia lui S. Freares, cu Dustin Hoffman, Andy Garcia. L-am vazut acum un secol pe o caseta video inchiriata. E placuta revizionarea intr-o dupa-amiaza de luni. O drama cu tenta comica bine regizata, intr-o nota simpla. Un Hoffman mai blazat decat Kramer (1979), infractor marunt, despartit de nevasta, ratat perfect, atasat de copil si in pericol de a fi transformat in erou. Tipul este implicat intr-un accident aviatic si in incercarea de a-si recupera un pantof in valoare de cateva sute de dolari salveaza cativa pasageri, mai exact 54. Mass-media americana face restul, creaza personajul si tese povestea in jurul lui. In vederea identificarii eroului, un canal de televiziune ofera acestuia o recompensa de un milion de dolari. Desigur, Hoffman, intr-o postura de erou, este o chestie contra naturii, asa ca, destinul sau ramane cantonat in mici futisaguri si inselatorii, in timp ce un homeless (Andy Garcia), caruia Hoffman ii povestise intamplarea cu avionul, isi aroga identitatea eroului.Ipostaza de erou ii vine manusa personajului interpretat de Garcia, un vagabond tanar, retinut, chipes si vulnerabil.
Mass media il preia pe erou si ii romanteaza existenta, in timp ce adevaratul erou zace in arest pentru inselaciune cu carduri bancare. Existenta lui J. Bubber (Garcia) se schimba radical, in acorduri de Gershwin, si, o reporterita de la canalul de televiziune care oferise recompensa, ea insasi salvata in accident, se indragosteste de chipesul erou. In ciuda minciunii, Garcia intra tot mai bine in pielea personajului si evolueaza cu eleganta si altruism. Apogeul este atins cand este descoperit si trecutul sau glorios din Vietnam. Discursul lui Garcia devine din ce in ce mai elaborat, pana cand Hoffman este eliberat din arest.
Sustinerile adevaratului erou nu erau plauzibile intrucat media fabricase deja eroul, publicul il acceptase iar imaginea lui Hoffman era cea a unui antierou, ratatul perfect.
Mi se pare perfect prezentat mecanismul in care media nord-americana poate transforma un om peste noapte in model national si cat de dificil este sa desfiintezi ceea ce s-a imprimat in mentalul colectiv.Adevarul nu iese la iveala. Situatia ramane cea oficiala: Garcia erou si Hoffman ratat.Discutia celor doi, pe acoperisul cladirii de unde Bubber voia sa se arunce, este elocventa pentru pragmatismul nord-american.
LaPlante este constient de faptul ca este un antierou, un antimodel dar, in acelasi timp, stie si ca are probleme financiare (onoratiul avocatului, studiile copilului … etc). Stie ca Bubber este modelul de erou livrat de media si acceptat de public.De ce sa strice acest echilibru cu un adevar neverosimil. Prin urmare, face un targ cu eroul relativ la problemele financiare si lasa neatins modelul acceptat de public. O fornula in care toata lumea este multumita.
Hai, vizionare placuta !
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de HHR » Sâm Oct 08, 2016 11:09 pm
Deseori ...
... puteți fi implicat în discuții despre filme, subiect duar aparent lejer. Important este să nu vă pierdeți cu firea.
Debutul discuției este elementar și, de regulă, incepe cu ... am văzut ieri pe net ... și urmează numele filmului.
Începutul vă oferă informații importante pentru modul de derulare a discuției. Dacă filmul e nou, e clar, e doar un țăran prost care nu a descoperit gustul popcornului de la cinema city.
Dacă e un fim vechi există doua posibilități. Primo, e doar un poser care așteaptă varianta lego de la pe aripile vantului. Secundo, e chiar cunoascător și trebuie să apelați la artileria grea. În cazul secundo îl puteți doborâ doar cu două nume, Tarkowski sau Tarantino. Dacă continuă, e bine să știți că trebuie să vă retrageți.
Debutul discuției poate fi mai aplicat, cu o întrebare directă, ce spuneți de partea a doua a filmului ics ? Fiind vorba de o continuare, e bine să verificați dacă e vorba de un film american sau unul european, pentru că, întrebarea poate fi o capcană, dat fiind faptul că filmele europene sunt prea pruaste pentru a fi continuate. Filmele europene iau un premiu la Cannes sau la Berlin, beneficiază de câteva cronici intelectuale, din care nu înțelegi mare lucru, în timp ce, filmele americane sunt blamate de toți semiintelectualii și fac bani pe bandă rulantă alături de firma coca cola și firma ce face popcorn.
Dacă filmul e american, în 90 la sută din cazuri raspunsul corect este ... nu mi-a plăcut, e sub prima parte. E prea comercial, E tras de păr !
Dacă nesimțitul e pe invers, adică zice că partea a doua e mai bună, în mod clar, trebuie să-l atrageți in jumătatea proprie de teren și să gasițti momentul prielnic loviturii de grație, cu Tarkowski sau Tarantino.
Dacă interlocutorul rezistă, in mod clar, trebuie să recurgeți la planul B, un regizor asiatic cu filme mai tâmpite decât cele europene.
Dacă nici asta nu merge înseamnă că ești prea pruastă pentru o discuție despe filme.
... puteți fi implicat în discuții despre filme, subiect duar aparent lejer. Important este să nu vă pierdeți cu firea.
Debutul discuției este elementar și, de regulă, incepe cu ... am văzut ieri pe net ... și urmează numele filmului.
Începutul vă oferă informații importante pentru modul de derulare a discuției. Dacă filmul e nou, e clar, e doar un țăran prost care nu a descoperit gustul popcornului de la cinema city.
Dacă e un fim vechi există doua posibilități. Primo, e doar un poser care așteaptă varianta lego de la pe aripile vantului. Secundo, e chiar cunoascător și trebuie să apelați la artileria grea. În cazul secundo îl puteți doborâ doar cu două nume, Tarkowski sau Tarantino. Dacă continuă, e bine să știți că trebuie să vă retrageți.
Debutul discuției poate fi mai aplicat, cu o întrebare directă, ce spuneți de partea a doua a filmului ics ? Fiind vorba de o continuare, e bine să verificați dacă e vorba de un film american sau unul european, pentru că, întrebarea poate fi o capcană, dat fiind faptul că filmele europene sunt prea pruaste pentru a fi continuate. Filmele europene iau un premiu la Cannes sau la Berlin, beneficiază de câteva cronici intelectuale, din care nu înțelegi mare lucru, în timp ce, filmele americane sunt blamate de toți semiintelectualii și fac bani pe bandă rulantă alături de firma coca cola și firma ce face popcorn.
Dacă filmul e american, în 90 la sută din cazuri raspunsul corect este ... nu mi-a plăcut, e sub prima parte. E prea comercial, E tras de păr !
Dacă nesimțitul e pe invers, adică zice că partea a doua e mai bună, în mod clar, trebuie să-l atrageți in jumătatea proprie de teren și să gasițti momentul prielnic loviturii de grație, cu Tarkowski sau Tarantino.
Dacă interlocutorul rezistă, in mod clar, trebuie să recurgeți la planul B, un regizor asiatic cu filme mai tâmpite decât cele europene.
Dacă nici asta nu merge înseamnă că ești prea pruastă pentru o discuție despe filme.
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de HHR » Dum Oct 09, 2016 1:08 pm
Din nou și mai pe larg despre whiplash …
În foarte puține filme este vorba despre un singur lucru, poate doar în cele proaste.
Am mai amintit de filmul ăsta pe aici, fugitiv, fără să scriu vreun rând despre el. Să dea naiba, nici după enshpe mii de vizionări nu sunt sigur dacă am prins tema fimului.
Am văzut un film despre relația dintre maestru și ucenicul său, relație eșuata undeva la limita patologicului.
Am văzut un film despre determinarea unui tânar talentat (Teller) în a deveni cel mai bun tobar de jazz. Modelul său este Buddy Rich, un tobar evreu-american care s-a remarcat pe scena jazzului american încă din perioada interbelică şi până in anul 1987 când a decedat.
Am văzut un film despre un profesor țăcănit (Terence Fletcher), care poate curma evoluția normală a unui tînăr înzestrat, după cum, poate scoate din tînăr un al doilea Rich. Nu poţi determina cu certitudine cui aparţin meritele în cazul în care demersul este de succes.
Am văzut un film despre cum, în cele din urmă, talentul veritabil iși spune cuvâmtul.
Ei bine, dacă ai văzut toate chestiile din cele de mai sus, fi sigur ca, mai ai nevoie de cel puțin o vizionare pentru a avea o imgine de ansamblu asupra filmului.
In opinia mea, personajul central al filmului este jazzul și dragostea pentru jazz, nu de puține ori denaturată de ambiția juvenilă sau de autosuficiența maturității.
Intriga o reprezintă tocmai întâlnirea dintre cele două.
O întâlnire cu debut încurajator, o continuare dramatică și final conjunctural fericit. Elevul pare determinat să-și urmeze profesorul în toate labirinturile si jocurile cu iz sociopat, în timp ce profesorul supralicitează la fiecare încercare a elevului, oricât de bună ar fi aceasta.
În mod cert, o muzică atipică, cere caractere atipice și o relație atipică, violentă, de la violența fizică până la cea psihică, umilitoare, periculoasă pentru sentimentul de autoapreciere al elevului. Exhibarea publică a unor chestii ce țin de intimitatea copilăriei, crearea unei stări de inferioritate, în public, sunt doar două dintre metodele folosite, mă întreb dacă în mod conștient, de maestrul perfecţionist .
Relația profesor-elev, in Whiplash, este, am mai zis, atipică. Atipică și perversă prin faptul că șantajul ia locul exemplului. Pentru că maestrul are pretenții și nu pare dispus să împărtășească ceva din experienț sa. Dacă elevul nu performează la parametri exigenței profesorului au de pierdut ambii. De fapt, sunt tovarași în toată aventura asta aparent școlărească. Eu depind de tine și tu depinzi de mine, dacă iese rău, EU voi fi rușinat și TU nu vei mai avea viitor.
Lupta acesta dintre perfecţionism și ambiţie, catastrofal gestionată de Fletcher, ajunge, in cele din urmă, intr-un punct mort. După un accident stupid de maşină, determinat de graba de a ajunge la concert întrucât Neiman işi uitase beţele, acesta nu mai poate performa la nivelul aşteptărilor lui Fletcher şi pare că totul se va sfârşi cu aceasta scenă. Chiar şi aşa filmul ar fi fost complet.
Sistemul de învăţământ american intervine si Fletcher este indepărtat de la colegiul Shaffer, având în vedere atitudinea neprofesională a profesorului, atât faţă de Neiman cât şi faţă de un alt elev care a ajuns să se sinucidă.
Viaţa continuă, liniştită, pentru tânărul Neiman, după eliminarea lui Fletcher, până la momentul în care, intr-un bar, îl reîntâlneşte pe Fletcher şi stau de vorbă.
Fletcher îi aruncă lui Neiman o ultimă provocare, să cânte cu bandul lui. Este destul de dificil de stabilit dacă este o provocare sau o răzbunare, deoarece Fletcher știa că fusese indepărtat de la colegiu şi datorită declaraţiilor date de Neiman.
Pe scena, inainte de a incepe să cânte, Fletcher îi spune tânărului Nieman că are cunoştiinţă de mărturia lui care a determinat eliminarea. Începe să dirijeze o piesă pentru care Nieman nu era pregătit. Acesta nu poate ţine ritmul şi părăseşte scena umilit. După o discuţie cu tatăl său, revine intempestiv, pe scenă, şi preia controlul, începând să cânte Caravan-ul lui Duke Ellis. Iniţial nedumerit, Fletcher prinde din zbor schimbarea şi intră în jocul lui Nieman, rezultatul fiind un Caravan orchestral de mare anvergură, cu un solo de tobe cum doar în jazz se poate săvârşi.
Damien Chazelle a creat o peliculă cu iz parţial autobiografic, având în vedere că în perioada liceului a avut un profesor de jazz abuziv. Bântuit, probabil, de amintirea acestuia, a turnat Whiplash in doar 19 zile. Încă o lună a durat postproductia şi filmul a cucerit trei premii Oscar.
Despre povestea din spatele filmului aici .. http://facemfilm.ro/articole/whiplash-filmat-19-zile/
În foarte puține filme este vorba despre un singur lucru, poate doar în cele proaste.
Am mai amintit de filmul ăsta pe aici, fugitiv, fără să scriu vreun rând despre el. Să dea naiba, nici după enshpe mii de vizionări nu sunt sigur dacă am prins tema fimului.
Am văzut un film despre relația dintre maestru și ucenicul său, relație eșuata undeva la limita patologicului.
Am văzut un film despre determinarea unui tânar talentat (Teller) în a deveni cel mai bun tobar de jazz. Modelul său este Buddy Rich, un tobar evreu-american care s-a remarcat pe scena jazzului american încă din perioada interbelică şi până in anul 1987 când a decedat.
Am văzut un film despre un profesor țăcănit (Terence Fletcher), care poate curma evoluția normală a unui tînăr înzestrat, după cum, poate scoate din tînăr un al doilea Rich. Nu poţi determina cu certitudine cui aparţin meritele în cazul în care demersul este de succes.
Am văzut un film despre cum, în cele din urmă, talentul veritabil iși spune cuvâmtul.
Ei bine, dacă ai văzut toate chestiile din cele de mai sus, fi sigur ca, mai ai nevoie de cel puțin o vizionare pentru a avea o imgine de ansamblu asupra filmului.
In opinia mea, personajul central al filmului este jazzul și dragostea pentru jazz, nu de puține ori denaturată de ambiția juvenilă sau de autosuficiența maturității.
Intriga o reprezintă tocmai întâlnirea dintre cele două.
O întâlnire cu debut încurajator, o continuare dramatică și final conjunctural fericit. Elevul pare determinat să-și urmeze profesorul în toate labirinturile si jocurile cu iz sociopat, în timp ce profesorul supralicitează la fiecare încercare a elevului, oricât de bună ar fi aceasta.
În mod cert, o muzică atipică, cere caractere atipice și o relație atipică, violentă, de la violența fizică până la cea psihică, umilitoare, periculoasă pentru sentimentul de autoapreciere al elevului. Exhibarea publică a unor chestii ce țin de intimitatea copilăriei, crearea unei stări de inferioritate, în public, sunt doar două dintre metodele folosite, mă întreb dacă în mod conștient, de maestrul perfecţionist .
Relația profesor-elev, in Whiplash, este, am mai zis, atipică. Atipică și perversă prin faptul că șantajul ia locul exemplului. Pentru că maestrul are pretenții și nu pare dispus să împărtășească ceva din experienț sa. Dacă elevul nu performează la parametri exigenței profesorului au de pierdut ambii. De fapt, sunt tovarași în toată aventura asta aparent școlărească. Eu depind de tine și tu depinzi de mine, dacă iese rău, EU voi fi rușinat și TU nu vei mai avea viitor.
Lupta acesta dintre perfecţionism și ambiţie, catastrofal gestionată de Fletcher, ajunge, in cele din urmă, intr-un punct mort. După un accident stupid de maşină, determinat de graba de a ajunge la concert întrucât Neiman işi uitase beţele, acesta nu mai poate performa la nivelul aşteptărilor lui Fletcher şi pare că totul se va sfârşi cu aceasta scenă. Chiar şi aşa filmul ar fi fost complet.
Sistemul de învăţământ american intervine si Fletcher este indepărtat de la colegiul Shaffer, având în vedere atitudinea neprofesională a profesorului, atât faţă de Neiman cât şi faţă de un alt elev care a ajuns să se sinucidă.
Viaţa continuă, liniştită, pentru tânărul Neiman, după eliminarea lui Fletcher, până la momentul în care, intr-un bar, îl reîntâlneşte pe Fletcher şi stau de vorbă.
Fletcher îi aruncă lui Neiman o ultimă provocare, să cânte cu bandul lui. Este destul de dificil de stabilit dacă este o provocare sau o răzbunare, deoarece Fletcher știa că fusese indepărtat de la colegiu şi datorită declaraţiilor date de Neiman.
Pe scena, inainte de a incepe să cânte, Fletcher îi spune tânărului Nieman că are cunoştiinţă de mărturia lui care a determinat eliminarea. Începe să dirijeze o piesă pentru care Nieman nu era pregătit. Acesta nu poate ţine ritmul şi părăseşte scena umilit. După o discuţie cu tatăl său, revine intempestiv, pe scenă, şi preia controlul, începând să cânte Caravan-ul lui Duke Ellis. Iniţial nedumerit, Fletcher prinde din zbor schimbarea şi intră în jocul lui Nieman, rezultatul fiind un Caravan orchestral de mare anvergură, cu un solo de tobe cum doar în jazz se poate săvârşi.
Damien Chazelle a creat o peliculă cu iz parţial autobiografic, având în vedere că în perioada liceului a avut un profesor de jazz abuziv. Bântuit, probabil, de amintirea acestuia, a turnat Whiplash in doar 19 zile. Încă o lună a durat postproductia şi filmul a cucerit trei premii Oscar.
Despre povestea din spatele filmului aici .. http://facemfilm.ro/articole/whiplash-filmat-19-zile/
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de HHR » Dum Oct 16, 2016 8:18 pm
ICS MEN APOCALIPSA SAU DE CE A CHELIT CHARLES XAVIER …
Două sunt chestiile rămase neeludidate in seria icsmen. Primo, dacă icsmenii pot salva lumea de la apocalipsă. Secundo, de ce a chelit profesorul Charles Xavier. Ambele întrebări capătă răspuns în noul icsmen sau ultimul icsmen regizat de Bryan Singer.
Pe imedebe pelicula are nota șapte virgulă doi.
Răspunsul la prima întrebare este pozitiv. Da, icsmenii pot salva lumea de la apocalipsă. Cu eforturi conjugate și cu ajutorul esențial al lui Magneto au salvat, cel puțin în film, umanitatea de la colapsul generat de un tip (tot un icsmen) venit din mitologia egipteană reinterpretată de scribii holywoodieni. De notat că sexosul Wolverine nu are decât o apariție fugitivă, la propriu și la figurat, în sensul că omuară cinci sute de soldați americani (cu chestiile alea din adamantin ce îi ies din rădăcinile degetelor) și fuge, în niște bermuzi verzi, în pădure, evident, prin viscol și în piciuarele guale.
De ce a chelit profesorul Charles Xavier ? Nu pentru că e interpretat de Jean Luc Picard din Star Trek ci, pentru că, tipul ăla din trecut (care era chel) a vrut să-și transfere egoul în trupul lui Xavier dar, au intervenit icsmenii și nu a reușit decât transferul cheliei. Pentru amănunte uitați-vă la film !
Două sunt chestiile rămase neeludidate in seria icsmen. Primo, dacă icsmenii pot salva lumea de la apocalipsă. Secundo, de ce a chelit profesorul Charles Xavier. Ambele întrebări capătă răspuns în noul icsmen sau ultimul icsmen regizat de Bryan Singer.
Pe imedebe pelicula are nota șapte virgulă doi.
Răspunsul la prima întrebare este pozitiv. Da, icsmenii pot salva lumea de la apocalipsă. Cu eforturi conjugate și cu ajutorul esențial al lui Magneto au salvat, cel puțin în film, umanitatea de la colapsul generat de un tip (tot un icsmen) venit din mitologia egipteană reinterpretată de scribii holywoodieni. De notat că sexosul Wolverine nu are decât o apariție fugitivă, la propriu și la figurat, în sensul că omuară cinci sute de soldați americani (cu chestiile alea din adamantin ce îi ies din rădăcinile degetelor) și fuge, în niște bermuzi verzi, în pădure, evident, prin viscol și în piciuarele guale.
De ce a chelit profesorul Charles Xavier ? Nu pentru că e interpretat de Jean Luc Picard din Star Trek ci, pentru că, tipul ăla din trecut (care era chel) a vrut să-și transfere egoul în trupul lui Xavier dar, au intervenit icsmenii și nu a reușit decât transferul cheliei. Pentru amănunte uitați-vă la film !
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de HHR » Vin Oct 21, 2016 5:40 pm
The Infiltrator (2016) http://www.imdb.com/title/tt1355631/
Având la baza o poveste reală, filmul este radiografia unei operaţiuni sub acoperire desfăşurată de agenţi vamali din statele unite pentru devoalarea modalităţii în care cartele drogurilor din Columbia spălau bani prin bănci. Nu este un film care să te uimească prin dinamism, dată fiind tema, poate şi pentru că pelicula urmăreşte evenimente reale, un fragment din autobiografia agentului Robert Mazur.
Având la baza o poveste reală, filmul este radiografia unei operaţiuni sub acoperire desfăşurată de agenţi vamali din statele unite pentru devoalarea modalităţii în care cartele drogurilor din Columbia spălau bani prin bănci. Nu este un film care să te uimească prin dinamism, dată fiind tema, poate şi pentru că pelicula urmăreşte evenimente reale, un fragment din autobiografia agentului Robert Mazur.
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de HHR » Mar Oct 25, 2016 8:40 pm
IMPERIUM Un film despre extremism, despre fanatism, începând cu cel de paradă, o bere și o zvastică tatuată și terminînd cu cel intelectual, cu vivaldi și bombe radioactive.
https://www.youtube.com/watch?v=I3lFBq7_CPk
https://www.youtube.com/watch?v=I3lFBq7_CPk
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de HHR » Vin Noi 04, 2016 12:06 am
THE WHOLE TRUTH (2016)
K. Reeves este avocat. Un avocat care, la Baroul Brăila, ar fi trăit din oficii și mici ciubucuri de frizer pentru sfaturi juridice neevidențiate fiscal. Apără un adolescent de 17 ani acuzat de omor calificat. Se reține, de procuratura lor, că inculpatul a înfipt un cuțit în pieptul tatălui său până l-a omorât, adică o singură dată, pentru că i-a secționat aorta. Inculpatul este dificil pentru că nu vorbește cu nimeni, nici cu avocatul său. Avocatul nu are o strategie de apărare. Vrea să demonstreze că victima era un tată violent. Reușește să dovedească că o stiuardesă e curvă. Nu am înțeles de ce. Probabil americanii nu au prezumția că tuate stiuardesele sunt curve. În cele din urmă am înțeles. Dacă stiuardesa era curvă, inseamnă că și-a pus-o cu unul din piloți și în timpul ăsta tatăl și-a violat fiul în timpul unui zbor privat. Deci, clar că stiuardesa era curvă practicantă și pentru acest considerent, cei mai tâmpiți jurați din state, îl achită pe adolescent. Apărarea asta nu ar ține nici la Făurei.
Apoi se arată că, de fapt, Reeves și-o trăgea cu mama băiatului și l-a omorăt pe tatăl băiatului.
Reeves are o asistentă mulatră. Nu am înțeles de ce.
K. Reeves este avocat. Un avocat care, la Baroul Brăila, ar fi trăit din oficii și mici ciubucuri de frizer pentru sfaturi juridice neevidențiate fiscal. Apără un adolescent de 17 ani acuzat de omor calificat. Se reține, de procuratura lor, că inculpatul a înfipt un cuțit în pieptul tatălui său până l-a omorât, adică o singură dată, pentru că i-a secționat aorta. Inculpatul este dificil pentru că nu vorbește cu nimeni, nici cu avocatul său. Avocatul nu are o strategie de apărare. Vrea să demonstreze că victima era un tată violent. Reușește să dovedească că o stiuardesă e curvă. Nu am înțeles de ce. Probabil americanii nu au prezumția că tuate stiuardesele sunt curve. În cele din urmă am înțeles. Dacă stiuardesa era curvă, inseamnă că și-a pus-o cu unul din piloți și în timpul ăsta tatăl și-a violat fiul în timpul unui zbor privat. Deci, clar că stiuardesa era curvă practicantă și pentru acest considerent, cei mai tâmpiți jurați din state, îl achită pe adolescent. Apărarea asta nu ar ține nici la Făurei.
Apoi se arată că, de fapt, Reeves și-o trăgea cu mama băiatului și l-a omorăt pe tatăl băiatului.
Reeves are o asistentă mulatră. Nu am înțeles de ce.
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Filme
de April » Sâm Noi 05, 2016 8:39 am
N-a fost vizionabil ce descarcasem, asa ca aseara am avut amintiri din copilarie reloaded: Star Trek Beyond.
http://www.imdb.com/title/tt2660888/
Bun Zachary Quinto in noul Commander Spock.
Parca m=am plictisit mai putin ca la ultimul Star Wars. Plus nostalgia.
Actorii astia tineri - cam falsi, incercau sa ii imite pe cei din distributiile anterioare.
Albinele remarcabile, probabil ca la cinema efectele sunt spectaculoase.
Recomand pentru fanii genului si pentru nostalgici.
http://www.imdb.com/title/tt2660888/
Bun Zachary Quinto in noul Commander Spock.
Parca m=am plictisit mai putin ca la ultimul Star Wars. Plus nostalgia.
Actorii astia tineri - cam falsi, incercau sa ii imite pe cei din distributiile anterioare.
Albinele remarcabile, probabil ca la cinema efectele sunt spectaculoase.
Recomand pentru fanii genului si pentru nostalgici.
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
-
April - Admin
- Mesaje: 9341
- Membru din: Mie Ian 08, 2014 11:42 am
- Localitate: Bucuresti
- Has thanked: 31082 times
- Been thanked: 28922 times
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 98 vizitatori
Furnizat de phpBB® Forum Software © phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România
© 2014-2024 ForumThassos/ForumGrecia
Translation/Traducere: phpBB România
© 2014-2024 ForumThassos/ForumGrecia