STORKS (BERZELE). LA FILM CU ALA MARE …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/1 ... -ala-mare/
Duminica a fost lasata de Dumnezeu pe pamant pentru odihna si refacerea puterii de munca, cu sau fara bere. Asta pentru oamenii normali, fara doi copii. Oamenii anormali, cu doi copii, trebuie sa-si partajeze timpul intre berea regulamentara si copii, adica unul din acestia, celalalt, fiind in administrarea celei cu care i-a facut. E dificil in conditiile in care, in dotarea famelionului, se afla un singur autoturism. Si ala de imprumut, temporar, Logan, rosu, di galatzi (tancul e nefunctional din cauza de ambreiaj si, oricum, trebuie sa fac credit bancar sa-l platesc). Adevarul e ca ma duare in podul palmei de la schimbat vitezele, pentru ca, loganul sotului mamei sotiei nu mai are maciulia aia ( ca un cap falic) care iti mangaie podul palmei cand schimbi vitezele. In fine, nu asta voiam sa zic. Ca orice om anormal, cu doi copii, ma mai refugiez la birou pentru a-mi cultiva singuratatea productiva. Suna apartinatuarea si imi zice ca ala mare vrea la film. Ala mare, fiind in gestiunea mea, ma execut si opresc lucrarile singuratice de la birou si ma duc sa vad care e treaba cu filmul. Las un bilet pe cana cu ness, pentru tanti Rodica:
Tanti Rodica, pentru numele lui Dumnezeu, cand intri dimineata sa mai vezi ce hartii interesante am mai lasat pe birou, re rog eu, mult de tot, sa nu arunci nessul din ceasca , in plm ! Multumesc anticipat !
Pe drum, privesc pierdut lumea din Logan. E fascinant, tuata lumea se simte datoare sa ma depaseasca. Chiar si o pruasta cu tico se baga in fata mea. Trece un maserati negru pe langa mine, singurul din Braila, creca e ceva proxenet din Chercea. Are muzica. Io nu am. masina e dotata duar cu radiocasetofon si vreo douazeci de casete cu muzica populara (sanda argint, enceanu, matu stoian, nemuritorii) si o caseta pe care scrie Vorbea Iisus de pe colina. Ascult Radio Cultural si ma simt mai intelectual decat ala cu maserati. Pacat ca palma dreapta e deja perforata. Cel mai nasol e cand o bagi intr-a-ntaia si a treia, a cincea o evit. Sigur ajung maine in piata de rusi sa iau o chestie din aia pentru schimbator (mi-a zic Bogdan ca la rusi e mai eftin).
Ajung acasa si incerc sa-l determin pe ala mare sa se razgandesca cu privire la film. Nici-o sansa in sensul asta. Seamana cu mine. Cand ii intra o prostie in cap nu i-o mai poti scuate ! Googalesc filmul si aflu elementele esentiale: e dublat in romana, e cu ochelari si e scump. Trei elemente care m-ar fi determinat sa-l bat pana se razgandeste. Totusi, principile educationale de sorginte norvegiana si tinuta morala nu-mi permit sa-l bat. Il bat in gand si ma pregatesc de film. In plus, am vazut cel putin patru filme la care as fi mers daca tot e sa facem program de cinema. Filme bune, de actiune, cu actori adevarati, adica vii. Filmul e de la sapte si zece in sus. Clar, pierd si ceea ce as fi putut vedea la televizor. Se futu ultima seara de vikend !
Ajungem la mall. Vrea popcorn, suc si ceva jeleuri insipide, dulci si lipicioase. Preturi infernale. Nu mai iau maciulie din aia pentru masina. O sa infasor o soseta pe varful manetei. Merge si asa, numai curata sa fie, soseta. Am popcornul intr-o mana, sucul in celalata si biletele in gura. Io mi-am luat o apa plata de la autoservire, ca la cinema are pret de bere irlandeza. Am dosit-o in rucsac sa nu zica aia de la cinema ca is taran. Trec cu apa si-mi zic: Yes, v-am tras-o ! Ma lovesc de o duamna cu doua fetite si un sfert din popcorn e pe jos. Imi vine s-o injur de mama, mama ei. Ea scapa sucul, e mai nasol. Ma rad de ea (in gand) si trec mai departe. Nici macar scuze nu si-a cerut ca statea in fata mea. E pruasta ! Ne asezam si se face intuneric. Scot, discret, apa. Beau doua guri. Imi bubuie in urechi reclamele. E firesc sa dea volum mai mare. Trebuie sa acopere zgomotul rumegatorilor de popcorn, fashaitul datului de colo colo a paharelor de suc si, in genere, tuate zgomotele atat de dragi noua intr-o sala de cinema. Aia cu sucul (creca si-a luat altul) sta in fata mea si se uita urat la mine. Se face iar lumina, mai intra douazeci de persuane si iar se face intunerec. Incepe filmul. E tras nasol, probabil luat de pe torente. Se vede dublu. Pun ochelarii si nu se mai vede dublu. E chiar misteaux ! Realizez ca am uitat sa ne pisham inainte de film, asa ca, bag apa in rucsac si ii confisc lu ala micu sucul. Gata, mai bine putina deshidratare decat un iesit la tualeta. Imi aduc aminte ca acu ceva ani am vazut Star Trek Generation la cinema Central pe un frig cumplit. Am intrat cu o cutie de Skandic, fara popcorn si alte cele. Pe la jumatatea filmului imi era chiar cald si vedeam tot trei de (vodca puate avea acest efect asupra organismului uman). Bun film, sefe, cu Jan Luc Picard. Revenind la berze, filmul a fost placut, o productie americana cu niste berze corporatiste, niste oameni si un porumbel emo, adica tampit.
Au fost prezente toate cliseele comportamentale si verbale americane.
Esenta filmului era ca berzele, dupa un esec in livrarea unui copil, au renuntat sa mai livreze copii, astfel ca, omenirea a revenit la natalitatea bazata pe copulatie si berzele s-au profilat pe livrari de produse de larg consum, adica ce comanda nordamericanii pe net. Numai ca, din cauza unei fete orfane ramase in custodia berzelor, fabrica de fabricat copii a mai fabricat un copil. Copilul trebuia livrat pana sa afle managerul companiei, un barz gras, arogant si prost ca un director de prefectura numit pe criterii politice.Orfana si cu Junior (vocea era a lui Pavel Bartos, bravo Pavele !), un barz sufletist si curajos, intra in niste aventuri mirobolante si dinamice (e film american) si, in cele din urma, livreaza copilul. Intre timp reporneste fabrica de facut copii, astfel ca, umanitatea se bazeaza, din nou pe pasari, pasaricile putand sa se odihneasca.