damblagiu scrie:mischaela scrie: ... iar intrebarea despre decedat ar trebui sa nu fie partea din scenariu.
Eu nu sunt un obisnuit al celor bisericesti, ci doar un cititor de biblie. Consider ca rolul pomenilor nu e de a ghiftui pe cineva, ci de a trimite un gand catre cel disparut. Si asa actiunea aduce a mituirea unei persoane pt a se gandi la cel plecat din lumea asta. E cam delicata treaba si determina multe trairi sufletesti, unele frumoase, altele mai putin frumoase. In orice caz am simtit, cel putin la femeia de 45 ani de care vorbeam, ca-i face placere sa vorbeasca despre decedat. Ma rog, e cam greu in situatii d'astea sa spui cum e bine si cum e rau.
poate sunt eu mai egoista ... dar plansul in public nu fae parte din scenariu.
Nu stiu, poate pentru ca natia noastra a facut din bocitoare meserie.
La moartea tatalui meu am fost ca un caine rau, nu lasam pe nimeni sa ma ia cu saracuta, bla bla (domle, e durere, dar sa fim constienti ca varsta de 80 de ani, netraita in huzur, putini o mai prind) si la fel faceam si cu maica-mea ... bai frate, asta abia se tine pe picioare, si voi ii dat un knock out?
Numa' taicamiu, statea calm, cu un zambet in coltul gurii, de parca le zicea tuturor, v-am ars!