de ella06 » Dum Iul 19, 2015 12:03 am
O istorie a falimentelor Greciei
Ei asta chiar n-o stiam!!! Grecii sunt invatati sa nu-si plateasca datoriile!
Ma intreb daca un grec mi-ar fi dator mie/tie eu/tu l-as/ai ierta????
Cui îi sînt datori grecii?
Franţei - 41,4 miliarde de euro,
Germaniei -15,9 miliarde,
Marii Britanii - 9,4 miliarde,
Portugaliei - 7,5 miliarde,
SUA - 6,2 miliarde,
Italiei - 2,8 miliarde,
plus alte zeci de miliarde către alte ţări membre ale Uniunii Europene.
O istorie crestineasca a falimentelor Greciei. Cum scrie la Deuteronom…
Pana acum, grecii au mai falimentat tara de vreo 5-6 ori.
Prima data s-au imprumutat prin secolul al patrulea, de la Templul din
Delos mai mult decat putea duce.
Datoriile grecilor erau echivalente cu 215% din PIB (Winkler, 1933).
Fireste, s-a facut un haircut intrucat altfel nu se putea. S-a taiat
atunci circa 80% din datorie.
In 1826, ca sa ne apropiem fulgerator, Grecia da iar faliment si e
alungata de pe pietele international vreme de 53 de ani. Era in vremea
Razboiului de Independenta (inceput la 1821, detalii mai jos).
1843 , alt faliment.
1893, un altul (haircut 70%). Urmeaza noi si noi falimente. .....A invatat
Europa ceva din asta?.... Nimic. Dar ce zice Biblia? In Deuteronom, gasim
asa: ..."În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi
aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să
ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la
fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului
tău"....Ceea ce grecilor li s-a aplicat cu succes.
După cucerirea Imperiului Bizantin de către turci, cea mai mare parte a
Greciei a trecut sub stăpânirea otomanilor. Evident, grecii s-au mai
rasculat, au infiintat chiar si Eteria (care avea misiunea de a organiza
rebeliuni- prima incepand chiar în Țara Românească, dar a fost rapid
înăbușită de otomani). Între diferitele fracțiuni elene au izbucnit
la un moment dat conflicte, care au dus la declanșarea unui adevărat
război civil. Între timp, otomanii au negociat cu Muhammad Ali ( Egipt),
care L-A TRIMIS pe unul dintre generalii săi, Ibrahim Pașa să lupte
pentru înăbușirea rebeliunii elene, Ibrahim urmând să primească
anumite portiuni din Grecia. Până la sfârșitul anului 1825, cea mai
mare parte a Peloponezului trecuse sub controlul Egiptului. In aprilie
1826, Grecia declara falimentul. Razboiul costase mult prea mult.
In 1843 vine urmatorul faliment. Grecii imprumutasera 60 de milioane de
drahme in urma cu 11 ani de la Franta, Rusia si Marea Britanie pentru a-si
reface economia in urma Razboiului de Independenta. In 1843 Otto, printul
Bavarian instalat Rege al Greciei de catre britanici, declara ca nu mai
poate sa isi achite datoriile. Omul era un innovator (a infiintat
Parlamentul bicameral, a impus o noua Constitutie, dar cam degeaba…).
Automat, banii necesari economiei au fost furnizati de catre Banca
Centrala, intrucat nimeni nu mai dadea doi bani pe promisiunile Greciei.
Falimentul de la 1893. Haircut 70%
Unii greci se imbogatisera (comercianţii şi armatorii), Piraeus a
devenit un important port, dar majoritatea populatiei o ducea prost.
Veniturile la buget erau compromise inca din 1890, dar falimentul oficial
a fost declarat abia in 1893. Satui de promisiuni si de bani ne-returnati,
finantatorii straini au impus un consiliu strain care sa administreze
veniturile si cheltuielile Greciei.
La 10 decembrie 1893, prim-ministrul Trikoupis, în faţa parlamentului, a
rostit una dintre expresiile cele mai memorabile din cariera sa politica
“Regret, suntem în faliment”. Pentru a-si finanţa programul
initial, Trikoupis a luat 6 credite in valoare nominală de 630 de
milioane de franci. Cu toate acestea, construirea infrastructurii nu a
revigorat economia elena. Trikoupis pariase pe realizarea dezvoltării
economice prin atragerea investitorilor străini şi pe constructia
infrastructurii. Dobanzile ridicate oferite i-au convins pe investitori sa
imprumute statul grec. Prin 1893, circa 67% din veniturile la buget erau
destinate platii ratelor de imprumut. Economia greacă a fost, astfel,
prins într-un cerc vicios al îndatorării excesive .
În acest timp, incetinirea creşterii economice din Europa de Vest şi
America de Nord au dus la contractia comertului mondial. Preţurile cu
ridicata pentru bunurile importate, cum ar fi textilele, grâu şi
coacăze s-au prăbuşit. Statele au recurs la masuri protecţioniste
dar, cu toate acestea, exporturile greceşti au fost afectate negativ .
Rezervele Greciei s-au dus pe apa sambetei, iar drahma s-a depreciat
masiv. O sa radeti, dar un important rol l-au avut coacazele, unde Grecia
exporta puternic. Preturile au scazut în 1890 cu 70%. Prăbuşirea
exporturilor de coacăze a avut grave consecinţe sociale şi economice
şi a contribuit la falimentul Greciei. Trikoupis a pierdut alegerile din
1895 şi a murit un an mai târziu în Paris.
1932. Alt default.
La începutul anilor 1930, multe ţări aveau probleme. Economia mondiala
cunostea ceea ce urma sa se cheme Marea Depresiune. Grecia a impus un
moratoriu privind plata datoriei sale externe în 1932. Ghiciti ce au
votat grecii...Şi mai urmează....
Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.