Manastiri/ Capele in Insula Thassos

[damblagiu]

astea mici sunt ok in acest topic ?

In topicul asta merg numai alea mari. Alea mici sunt troite

[Alinuta]

Manastirea Arh. Mihail, vazuta de pe drumul dinspre Potos...

DSC_0405.jpgDSC_0406.jpg

[Alinuta]

Din categoria TROITE:

DSC05273.jpgDSC05360.jpg

[Malex]

Manastirea Sfantul Pantelimon - un loc de suflet, pentru suflet

Sunt multe locuri din Thassos care degaja o energie fenomenala, fie ca este vorba de cea a naturii, care impresioneaza prin echilibrul incredibil intre forta si delicatete, fie ca vorbim de cea umana, ce se revarsa pe stradutele inguste si aglomerate din statiuni sau de cea spirituala, care izvoraste din locuri mai mult sau mai putin vizibile privirii reusind sa acopere in mod discret si profund freamatul necontenit al insulei. Despre un asemenea loc vreau sa va povestesc in continuare si anume Manastirea Sfantului Pantelimon, care si-a pus amprenta asupra noastra intr-un mod definitoriu.

Am ajuns aici prima data in anul 2009, la prima noastra vizita in Thassos, condusi de niste priteni foarte buni, care intre timp ne-au devenit si rude prin alianta. Fiind prima data la mare altundeva decat pe litoralul romanesc, ideea de a parasi chiar si pentru doar cateva ore litoralul, cu apele cristaline si verzi ca smaraldul, pentru a vizita o manastire aflata la o distanta semnificativa de localitatea Astris unde eram cazati, mi s-a parut initial neispirata, dar am "mers" pe mana prietenilor nostri care nu erau la prima vizita in Thassos. Nu vreau sa ma intelegeti gresit si noua ne place sa cutreieram atunci cand ajungem undeva unde nu am mai fost, dar atunci parca marea ne tot chema la ea si nu vroiam sa pierdem nici un minut altundeva. Nici nu ne inchipuiam noi, in dimineata aceea, cum avea sa ne schimbe profund aceasta experienta.

Asa ca am pornit la drum din sudul insulei, din Astris, catre Manastirea Sf. Pantelimon. Stiu ca exista mai multe variante de a ajunge acolo, dar cea mai potrivita din punct de vedere al drumului am inteles ca este prin Prinos - Mikro Kazaviti - Manastirea Sf. Pantelimon. Am mers spre vest traversand pe rand statiunile aglomerate de la malul marii (Prinos, Limenaria, Skala Marion etc) care vibrau deja la acea ora sub freamatul turistilor care umpleau stradutele inguste ce duceau spre plaja. In drumul nostru spre Prinos, am aflat de la prietenii nostri ca manastirea Sf. Pantelimon este cea mai veche manastire de maici de pe insula, ca a fost construita in anul 1834, servind initial drept biserica si tranformata in manastire in 1987, ca este situata la peste 400 m altitudine si ca aici exista o pestera unde se spune ca s-a adapostit o vreme Sfantul Pantelimon, un mare tamaduitor originar din cetatea Nicomidiei, nascut spre sfarsitul secolului al III-lea, care a fost prigonit si martirizat pentru credinta sa nestramutata in Hristos.

Incet, incet, ascultandu-i pe prieteni nostri vorbind despre manastire, am ajuns in Prinos. De aici, chiar din centru, unde drumul principal coteste brusc la stanga, am luat-o la dreapta catre Micro Kazaviti, trecand pe langa livezi mari de maslini si urcand usor, usor. Odata ajunsi in Micro Kazaviti, chiar de la intrare am luat-o la dreapta, dupa indicator, pe o straduta de piatra cubica in rampa. Cateva sute de metri mai sus drumul s-a deschis si am luat-o la stanga intrand pe soseaua care duce sus la manastire. Din acest punct drumul urca pana la manastire, pe serpentine. La acel moment drumul era destul de prost, daramat pe alocuri din cauza frecventelor alunecari de teren care antrenau cu ele si portiuni mari din sosea. In acel moment mi-am inchipuit cum arata drumul acum cateva sute de ani si ce insemna sa-l parcurgi fie si cu mijloacele traditionale, cu tractiune animala. Lasand infrastructura la o parte, drumul este superb, serpuind pe partea stanga a versantului si lasand sa se vada, din ce in ce mai bine, Prinosul ramas mult in urma. Inainte de manastire ne-am oprit in dreptul releului de televiziune pentru a admira peisajul. Am lasat masina langa drum si am mers putin pe jos pana ce am ajuns la marginea platoului de piatra orientat catre vestul insulei, de unde privelistea este absolut minunata. Era o zi cu un cer senin, iar portul Kavala, aflat la ceva distanta de insula, se vedea in toata spendoarea, cu arhitectura de tip amfiteatru si casele albe, coborand parca incet incet pana intalnea marea. Am zabovit o jumatate de ora admirand peisajul si facand poze, uitand pentru moment de obiectivul nostru. Am revenit la masina si am continuat drumul pret de cateva minute.

In sfarsit am ajuns sus la manastire. Am parcat masina pe plaftorma amenajata si am vazut pentru prima oara Manastirea Sfantului Pantelimon. Mai bine spus zidul inalt al acesteia care imprejmuieste curtea. Am avut noroc si am ajuns in timpul programului de vizitare pentru ca, da, exista un program de vizitare. Daca nu ma insel, intre orele 13 s 16 este pauza. Poarta de metal inalta nu lasa sa se vada nicio miscare, dar am sunat si am asteptat. Dupa cateva minute a venit o maicuta si ne-a deschis. I-am spus ca dorim sa vizitam manastirea si ea ne-a poftim inauntru. Ne-a evaluat tinuta, dintr-o privire si ne-a adus pantoli lungi pentru baieti si fuste pentru fete. Odata imbracati corespunzator ne-a condus catre biserica manastirii aflata la 30-40 metri de intrare. Am pasit incet, sub privirea atenta a maicutei, in biserica. Am ramas, pret de un sfert de ora, admirand arhitectura, pictura interioara si icoanele. Mi-a atras atentia o icoana a Feciorei maria cu Pruncul Isus amplasata in stanga altarului. Icoana era dublata de un geam inramat in spatele caruia se aflau numeroase podoabe de aur si niste tablite mici reprezentand parti ale corpului omenesc. Maicuta ne-a spus ca au fost lasate de credinciosii care se roaga pentru ei sau cei dragi lor care sufera de anumite afectiuni simbolizate prin acele tablite. Am pornit spre iesire si am aprins cateva lumanari, lasand fiecare cativa banuti in cutia speciala, cat a considerat fiecare. Apoi maicuta ne-a indrumat spre grota unde se spune ca s-a adapostit, o vreme, Sfantul Pantelimon, in dreapta bisericii, la 15 metri. Am coborat incet cele cateva trepte, incercand sa ne adaptam privirea la intunericul cuprinzator. Cateva lumanari aprinse intr-o firida incercau timid sa lumineze calea. Desi afara erau peste 30 de grade, imediat ce am coborat scarile respiratia s-a transformat in aburi. Am ramas nemiscat cateva clipe privind peretii inegriti de fum si m-am gandit la sursa puterii interioare necesare pentru a trai, intr-un astfel de loc, chiar si pentru o perioada mai scurta de timp. M-am strecurat apoi printr-o deschizatura in perete de piatra si am ajuns la izvorul cu apa rece ca ghiata, care se spune ca vindeca orice boala. Am baut putina apa, am lasat cana la locul ei si m-am indreptat spre iesire. I-am multumit maicutei pentru informatii, am lasat hainele primite la intrare si am iesit afara nu inainte de a zabovi putin in magazinul manastirii de unde fiecare a luat cate ceva simbolic ca sa-i aduca aminte de aceasta vizita. Asa a decurs prima noastra vizita la manastirea Sfantul Pantelimon. Pe drumul de intoarcere spre Prinos, o liniste interioara placuta m-a cuprins si am promis ca voi reveni aici.

Asa si am facut. Anii viitori am ales special o zi din vacanta noastra pentru a vizita manastirea, tanjind dupa acel sentiment de liniste. Intre timp drumul a fost complet refacut astfel ca vedeam tot mai multe masini urcand spre manastire. In al treilea an (2011) cand am ajuns aici ceva minunat s-a petrecut cu noi. Dupa o perioada foarte lunga de asteptare a unui copil in viata noastra si nenumarate proceduri medicale, am aflat, spre sfarsitul anului, ca sotia este insarcinata. Ne-am bucurat enorm, mai ales ca ne doream foarte mult acest lucru. Am aflat mai tarziu ca va fi o fetita si ca se va naste in jurul datei de 15 august, asa ca ne-am gandit sa o botezam Maria. Dar fetita noastra a avut alte planuri si nu a mai vrut sa astepte pana atunci si a venit pe lume pe 27 iulie 2012. Abia dupa cateva zile, cautand sa aranjez in dosar actele medicale si certificatul ei de nastere, ma opresc asupra calendarului ortodox ca sa vad ce sarbatoare era in ziua nasterii ei si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca pe 27 iulie crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Pantelimon tamaduitorul. Sa fie oare o coincidenta? Noi credem altceva...pentru noi a fost o minune, iar manastirea a ramas un loc de suflet, pentru suflet.

Va doresc sa traiti si voi minunea voastra vizitand manastirea Sfantul Pantelimon.

Atasez cateva poze, mai putin din manastire...in biserica nu ai voie.

[Ade]

Malex felicitari pentru descrierea atat de frumoasa a acestei manastiri despre care nu auzisem prea multe, m-ai convins sa o vizitez, dar si emotionat cu ultima parte!

[Malex]

Multumesc mult Ade. Mesajul tau inseamna foarte mult pentru mine, mai ales ca am tot ezitat sa postez descrierea...timp de o saptamana am cautat pretexte sa aman momentul...nu stiam cum sa descriu experienta noastra astfel incat sa nu distraga atentia de la obiectivul real, acela al manastirii. Sper sa fiu inteles si, pentru ca emotia sa aiba si o reprezentare concreta, atasez o poza a minunii noastre! Multumesc mult!

[alinteanu]

E o scumpete de minune. Sa va traiasca!

[Alinuta]

Malex, m-ai facut sa lacrimez...iar pielea mi s-a facut de găina!!!!
Sa va trăiască minunea si sa va aducă numai bucurii!
Ai fost un curajos sa povestești despre Man. SF. Pantelimon... Eu nu am avut puterea sa fac asta.
Da, este un loc special si numai cine crede cu adevărat simte asta!
Repet: nu e un obiectiv turistic, nu e un loc de bifat pe lista cu must see-uri, ci este locul in care tb sa ajungă cei care au pb-e de sănătate grave.

WoW...
Nu credeam ca am sa plâng vreodată la vreo postare de pe acest forum.

[Malex]

Multumesc mult Alinuta. Si eu va doresc sa va bucurati cu totii de minunile din vietile voastre. Cum am spus si mai sus, am ezitat sa postez mesajul...poate spun prostii, dar ma temeam sa dezvalui aceasta experienta personala profunda..si lasam mesajul deoparte, dar mai tarziu imi gaseam cuvintele si reveneam la el..si asa am tinut-o vreo saptamana...acum imi pare bine ca l-am postat vazand emotia voastra sincera ...inseamna ca am facut bine...si da, ai dreptate, nu este un obiectiv turistic..pentru noi este ceva special.

[damblagiu]

@Malex. emoționantă povestirea ta! Sa va traiasca fetita si sa va aduca bucurie in suflet.

Drumul spre manastire a fost asfaltat (la cel pe care ai fost tu ma refer) in 2008 sau 2009. nu mai tin bine minte, dar am sa caut prin poze. Inainte de asta era aproape impracticabil cu mașina, chiar cu una 4X4.

Drumul mult mai bun era cel care trece pe langa lacul Maries si face stanga la prima intersectie de dupa lac.

Personal si acum prefer sa merg pe drumul asta deoarece imi aduce multa liniste in suflet la popasurile pe care le fac pana la manastire.

O întâmplare comica a fost in primul an cand s-a asfaltat drumul de care vorbesti tu si platforma din fata mănăstirii. Veneam cu ATV-ul pe drumul forestier de care aminteam mai sus si asteptam sa ajung pe platforma de pamant din fata mănăstirii. In anii anteriori fusesem de multe ori la mănăstire pe toate drumurile de acces asa ca stiam f. bine zona, dar nu stiam ca in iarna dintre vizitele mele drumul respectiv s-a asfaltat, inclusiv parcarea din fata.

Venind eu ceva cam tare, la un moment dat dupa niste boscheti drumul s-a terminat brusc si am cazut cu ATV-ul in parcarea asfaltata la 3-4 m de niste nemțoaice care s-au speriat. Speriat am fost si eu caci nu-mi dadeam seama unde am cazut stiind parcarea neasfaltata. La un moment dat, o fractiune de secunda m-am gandit ca am cazut in interiorul manastirii.

Am oprit ATV-ul si pe jos am plecat buimac in recunoastere. Asa am vazut ca s-a asfaltat drumul, dar sapand ca sa niveleze parcarea nu au mai facut racordul cu drumul forestier care venea de sus. De aici si diferenta de nivel de cca 1.5m dintre drum si parcarea asfaltata.

In interior nu am fost decat de doua ori si asta pt faptul ca ma simt asa de pacatos incat imi e frica sa nu spurc manastirea cu prezenta mea.
Imi aduce partea feminina a familiei cate o sticluta cu apa din izvorul de la pestera din manastire. Zilele urmatoare cand o sa am ceva timp am sa pun poze de pe vremea cand drumul nu era asfaltat.

Inca o data sa va trăiască si sa aibă noroc in viata. Bafta

[neaguionutu]

@Malex. foarte emoționantă povestirea ta! Sa va trăiască minunea si sa va aducă numai bucurii!
Inca o data sa va trăiască si sa aibă noroc in viata.
Toate cele bune si numai bine va doresc !

[Malex]

Va multumesc mult @damblagiu, @neaguionutu pentru cuvintele frumoase. Si eu va doresc toate cele bune si sa aveti parte de multe bucurii alaturi de cei dragi.

Multumesc @damblagiu si pentru frumoasa descriere a aventurilor tale in drumul spre manastire. Stiam ca sunt mai multe variante de a ajunge acolo, dar nu stiam si cum sunt comparativ cu aceasta prin Prinos...acum mi-am facut o idee si cred ca ramanem tot la asfalt, mai ales ca masina mea este o asiatica de familie, care, odata incarcata, ar face si un Porsche sa fie invidios pe garda ei la sol..poate cand fetita o sa fie mai mare o sa experimentam si alte trasee.

Pana atunci, eu va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari...inseamna foarte mult pentru mine.

Toate cele bune!

[demential]

Am indraznit sa urc abia la a 4-a vizita in Thassos la aceasta bisericuta. Cred ca se lucra la "renovarea" ei .

[demential]

Manastirea Arh. Mihail, vazuta de pe plaja Livadi viewtopic.php?f=39&t=102

[zanga2]

Cateva cadre de la Manastirea Arhanghelului Mihail si de la terasa ei.