Albania

[teo]

Cum se vede dinspre Corfu

banuiesc ca-s facute intre acharavi si kassiopi, se vad muntii de la nord de sarande

[teo]

pasiunea albanezilor pentru masini se vede si in numarul de spalatorii auto ”LAVAZHO”. le gasesti la tot pasul si sunt foarte ieftine: 500 ALL interior-exterior sau 200 exterior( 17/7 lei, in sibiu e 25 de lei un interior-exterior)

[teo]

Pt dflc03

[dflc03]

Asta-i restaurant. Rotiseria cu reclama din vitrina e de pus la 18+.

[April]

Cum se vede dinspre Corfu

banuiesc ca-s facute intre acharavi si kassiopi, se vad muntii de la nord de sarande

Exact! Din Acharavi, doar a treia este din Kalamaki.

[HHR]

Teo, sunteti bine ?

[teo]

Teo, sunteti bine ?

am ajuns azi acasa


Sent from Tapatalk

[HHR]

Fuarte bine !

[teo]

Primul impact este cel vizual. De la verdele livezilor de portocali din Sagiada, aflata la 2 km, la galbenul arid si prafuit al muntilor fara pic de verde. Asa te intampina Albania la Qafe Bote, punctul de frontiera cu Grecia, deschis doar pe timpul zilei.

Trecuti de vama greceasca, unde politistul plictisit nici macar nu s-a uitat peste cartile de identitate, ajungem in vama albaneza unde politistul pare nemultumit ca nu avem si pasapoarte. Se chinuie vreo 15 minute sa ne introduca manual toate datele de pe cartea de identitate.

Iesim din vama prafuita, murdara si plina de caini vagabonzi si ne loveste un alt peisaj. In fata noastra se intinde o vale cu cateva petice de verde(maslini, pomi fructiferi), case fara acoperis si mult galben arid. Pare o vale iraqiana, asa cum o vedem in filmele americane. Pe drumul nationala, asfaltat, din loc in loc cate o vaca sahariana(adica slaba-slaba) si ceva capre.

Dupa cativa km, undeva in stanga noastra se face un drum neasfaltat care ajunge la canalul Butrint, scurtatura spre Ksamil. Ma rog, scurtatura…..adica faci cam tot atat timp, doar ca ai 20 km mai putin. Si treci cu o pluta peste canal. Si cam 80% din drum e neasfaltat. Dar e scurtatura.

Decidem sa mergem prima data la Syri I Kalter(Blue Eye), locul in care izvoraste un rau, Bistrice, dintr-o ”groapa fara fund”. Ajungem la fata locului(pe un drum forestier) iar odata cu noi parcheaza un BMW serie 5, nou-nout, cu nr. de Italia. Coboara un albanez plin de aur la gat, care intr-o romaneasca aproape perfecta ma saluta zambind ”Salut, ce faci? Bine?”. Se deschide si portiera din dreapta de unde coboara Maricica din Vaslui, toata un zambet si urland prin parcare ”Da vaaaai, va plashe aicishea?”. Ii zambesc politicos si-o las sa turuie intr-o italo-vasluiana.

La izvor, plin de lume, selfieuri, cativa curajosi sar de pe o platforma in ”groapa” din care iasa cu putere la suprafata mii de litri de apa curata si rece ca ghiata. Intru si eu cu picioarele in apa din apropierea izvorului si-mi ingheata degetele instantaneu. Facem cateva poze dupa care plecam spre Sarande.

Din cauza prafului de pe drumul forestier, Pejou argintiu are o nuanta aurita. Cum Albania este tara spalatoriilor auto, ma opresc la una si cu 2 euro imi executa niste brunetei un spalat exterior.

In Sarande, pe unele strazi, circulatia e bara la bara. Admir stilul albanezo-kosovar de a opri masina. Fara semnalizare, fara avarii pornite si fara sa le pese ca blocheaza circulatia. Cu exceptia mea cred ca nimanui din coada nu ii pasa ca s-a blocat circulatia. Gasesc un loc de parcare langa Tribunalul din Sarande si imi incerc norocul la un Vodafone Shop albanez. Din pacate si astia sunt setati cu pasaportul. N-ai pasaport, nu cumperi cartela. Cateva ore mai tarziu, in Ksamil, cumpar o cartela Eagle AlbTelecom, mult mai ieftina decat a celor de la Vodafone. Cu cartela am facut hotspot asa incat cu 1200 lek(9 euro) am avut internet nelimitat).

Caut un exchange office dar nu gasesc. Vis-a-vis de supermarketul Conad din Sarande, la intrarea in parc, dau de un politist si-l intreb unde pot gasi un exchange. Imi arata cu capul exchange-urile. Vreo 10-15. Bisnitari. Ii explic ca vreau ceva sigur dar ma asigura ca nu patesc nimic. Schimb la un curs bun, 1 eur = 135 lek. Pe parcursul sederii am mai schimbat doar in Ksamil, la un supermarket, unde iti ofereau 134 de lek.

Plecam spre Ksamil. De la intrare are atmosfera unei Mangalii sau Eforii din anii 90. Din 10 in 10 metri cate o persoana care iti agita cheile de la apartamente sau cartoane cu ”Dhoma Plazhi”(camere la plaja). Un nene sta pe un scaun, cu o mana agita cheile, cu alta tine o halba de bere din care bea. Vad din drumul principal vila noastra si virez dreapta spre ea. In apropierea plajei, trebuie sa fac din nou dreapta cand imi sare in fata un tinerel ”mister, mister, parking. 2 euro all day”. Ii arat ca merg la vila si ma lasa in pace.

In Ksamil s-a construit haotic, fara plan de urbanism si in general fara autorizatii pana prin 2000 si ceva. Atunci statul a dat o lege prin care au putut sa intre in legalitate. Cine nu a facut-o sau cine a mai incercat sa construiasca fara autorizatii s-a trezit cu cladirea demolata. Inainte de 90, Ksamilul avea cateva case si era o zona plina de lamai si portocali. Din pacate azi e o zona plina de cladiri kitsch-oase.

Apartamentul nostru e destul de mare insa baia e mica. Cam toate sunt construite la fel: camere mari, bai mici. Regulile vilei, destul de ”italienești”: curatenia in camere ti-o faci singur, prosoapele si lenjeria de pat se schimba doar la cerere. Totusi proprietara a fost extrem de draguta si a schimbat fara sa cerem lenjeria si prosoapele la trei zile, intr-una din zile s-a oferit sa ne spele prosoapele de plaja, in alta zi ne-a oferit un borcan de miere din productia proprie.

Doua lucruri au fost mai neplacute, dar nu erau din vina proprietarei: un hotel aflat la vreo 200 de metri, care avea o discoteca cu manele pana pe la miezul noptii si geamia Ksamil-ului, aflata cam tot pe la vreo 200 de metri din care dimineata la 4 jumătate facea muezinul chemarea. Muezinul era un tinerel, cu o barba de terorist taliban(cred ca in aeroport sareau direct pe el), imbracat cu niste bermude kaki, tricou si niste nike albi+fosforescent in pcioare.

Carciumi la tot pasul, cam toate erau ”Restoran-Piceri”(c il citesc tz) pizza(pica) fiind mancarea lor preferata. Meniurile erau cam toate la fel, in toate carciumile de pe toata coasta: aperitive grecesti, salate grecesti, ceva supe, paste si rizotto-uri(btw, erau de fapt pilafuri), peste si fructe de mare, pizza si cateva pozitii cu pui, vita sau miel. La unele dintre ele gaseai ceva cu specific local ”caserole” urmate de numele vreunei localitati, care erau de fapt niste tocane. Din ce am vazut, bucataria lor e un mix italo-greco-otoman si nu mi s-a parut sa aiba nimc spectaculos in ea. Totusi apreciez ca dupa italieni sunt cei mai buni pizzeri.

Preturile in carciumi, ca si medie, erau sub cele din Grecia. O masa cu doua feluri+bere+cafea ajungea in medie undeva la 12 euro/persoana. Depinde de locatie. Am mancat si cu 17 euro si cu 7 euro/persoana. Marimea portiilor difera de la o carciuma la alta. Pastele si rizotto-urile erau in jur de 3 euro(4-5 daca erau cu fructe de mare), felurile principale erau undeva in jur de 6-7 euro, berea 1,5 euro, cafeaua 0,75. Pestele gen sea bass, lavrac costau in jur de 6-7 euro portia, alti pesti erau la kilogram si erau destul de scumpi 35-60 euro/kg. Pizza era undeva la 3-4 euro. Nu stiu care erau preturile la fast-fooduri fiindca nu am intrat niciodata in ele. Erau destul de numeroase si ofereau pui rotisati, shaorme, ceva pizze, burek-uri si cred ca si salate.

Chelnerii extrem de amabili, curiosi sa stie de unde esti, sa invete in limba ta cum se spune ”multumesc” sau alte cuvinte. Si nu o fac cu falsitate, se vede pe fata lor ca le fac placere sa te serveasca, sa te vada multumit. Mai tarziu am inteles si de ce. Turistul strain, pe langa bani, are si un altfel de comportament fata de ei. Am observat ca in general albanezii, kosovarii ii trateaza de sus, le vorbesc destul de superior iar cand comanda pare a fi ca un ordin. In schimb turistul strain le zambeste si chiar daca exista bariere lingvistice incearca sa faca conversatie cu ei.

Pe plaje, ca la Saturn, plin de vanzatori ambulanti. De la genti de piele, ceasuri fake, colace, mingi pana la placinte, gogosi, gogosele stropite cu ciocolata si fructe(in special mure, struguri si smochine). Ne distram la culme cu o tanti care era extrem de agresiva in vanzarea unor smochine si urla cat o tineau bojocii ” aiiideeee, fiiikuuuu freeshkuuuuuu!”

Plajele erau intretinute dar am constatat ca albanezii si kosovarii au o problema de comportament. Cam toti isi lasa gunoaiele langa sezlong, nu-i intereseaza daca le zboara vantul, nu-i deranjeaza ca vecinii lor au mai multe gunoaie. S-au uitat lung la mine cand intr-o zi am scos din apa o sticla goala de bere si-am dus-o la cosul de gunoi.

Fac totusi o mentiune: lucrul asta l-am vazut doar in Ksamil. In Dhermi de exemplu se comportau civilizat, ba parca si aratau altfel, fara lanturi groase, fara cocalarisme, fara atitudinea aia de mahala si vorbind incet. Un alt lucru observat in Dhermi, se comportau politicos cu chelnerii sau cu baietii care administrau plaja.
Preturile pentru sezlonguri variau de la o plaja la alta: de la 3 la 6 euro pentru 2 sezlonguri+1 umbrela. Pe unele plaje gen Tre Ishujt era necesara rezervarea locurilor(desi daca te tineai tare in gura cu baiatul de pe plaja, nu mai aveai nevoie).

Tigarile erau ieftine. Nu stiu daca si bune(si in SRB sau MK sunt ieftine dar sunt si proaste) fiindca m-am lasat de ele de ceva timp. Costau intre 200 si 300 de lek pachetul(6,71-10,07 lei/pachet). LM, Winston erau 200 lek, 230 lek erau Rothmans si Lucky Strike, 280 lek Kent iar Marlboro era 300 lek. Chestia e ca preturile difereau uneori de la locatie la locatie, singurul marca care costa la fel peste tot era Marlboro.

Ce era scump? Combustibilul. Diesel-ul costa 159-164 lek, adica 1,19 – 1,22 euro, in timp ce in Igoumenita am alimentat cu 1,11 euro.

Multe relicve din epoca comunista, de la faimoasele bunker/cazemate pana la preturi separate pentru tursitii straini la muzee. La Butrint un strain platea intrarea 700 lek(5,22 euro) in timp ce un albanez sau kosovar platea 300 lek(2,24 euro). Respectul albanezilor pentru istoria lor e cam nul, avand in vedere ca desi era interdectie de fumat in tot complexul muzeal de la Butrint, ei fumau nestingherit.

Statiunile de la nord de Sarande par mult mai aerisite decat Ksamilul. Mi-a placut mult Dhermi, unde plaja e foarte lunga si lata(dar cu pietris) era extrem de multa liniste. N-am apucat sa mergem sa vedem Jale, polul fitelor de pe riviera albaneza, dar o impresie placuta mi-a facut si Himare. Borsh l-am vazut de sus, plaja lunga asemanatoare cu cea din Dhermi. Pasul Logara nu am mai apucat sa-l facem(as fi vrut sa ajung sa pot face poze coastei), dar drumul Ksamil – Dhermi a fost indeajuns de obositor(85km in 2 ore si ceva pe un drum plin de serpentine) asa incat n-am mai avut chef si de pas.

Ca plaje mi-au placut mult: plaja din Dhermi(pietris si intrare destul de abrupta), Porto Palermo(pietris mare, intrare linia cu pietre), Bunec Beach(localizata intre Lukove si Piqeras; plaja de pietris si intrare destul de abrupta), plaja Manastirit(intre Ksamil si Sarande- pietris mai mare si pietre mari in apa) iar din Ksamil mi-au placut doua: Tre Ishujt si Lori Beach, ambele cu nisip, intrare lina si o apa extrem de clara).

Albania o sa fie o destinatie tot mai preferata de romani, dovada fiind ca anul acesta au fost foarte multi romani. Preturile lor mult mai mici decat in Grecia vor inclina balanta. O mare parte dintre romani se vor simti ca acasa banuiti si de ce

Daca o sa mai merg? Poate, dar nu in viitorul apropiat. Mi-a placut dar n-am avut acel fior ca in alte locuri. O sa-mi doresc sa o vad peste cativa ani buni cand mi-as dori sa vad schimbarile lor.

[teo]

exchange office-urile din Sarande