Poezie

[iuliangrecu]

Stiati ca Eminescu a scris cea mai frumoasa rugaciune ?

Noi ce din mila Sfântului
Facem umbrã pãmântului,
Rugãndu-ne'ndurãrilor,
Luceafãrului mãrilor.
Ascultã-a nostre plângeri,
Regina peste îngeri;
Din neguri te aratã,
Luminã dulce, clarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea Fecioarã,Marie!
Crãiasã alegându-te,
Îngenunchem rugându-te:
Înaltã-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întãrire
Si zid de mântuire.
Privirea-ti adoratã
Asuprã-ne coboarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea fecioarã, Marie!

Mihai Eminescu a scris aceasta Rugaciune, care a fost recitata in limba romana de catre Papa Ioan Paul al II-lea la Vatican

[iuliangrecu]

Copil frumos

Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.

Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.

Carmen Pricop

[iuliangrecu]

De ziua lb române

[iuliangrecu]

Copil frumos!

Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.

Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.

Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.

Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
şi nu cred că a fost vreun înţelept
care ştia ceva şi a păstrat secret.

Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
să te învăţ că lumea are multe feţe,
să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
dar dragostea din el e cea care te creşte.

Să-ţi spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!

Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!

De cazi, să te ridici mai sus
şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!

Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
să nu te pleci, dar să fii înţelept!
Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!

Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.

Autoare: Carmen Pricop

[iuliangrecu]

Versuri de toamna tarzie
de Mihai Beniuc

Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar
Ca negura de toamna pe campul solitar.
Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva.
Ma doare vara stinsa si amintirea ta.
Fara folos taria innourata plange,
Incheaga asfintitul baltoaca lui de sange
Si ca o zdreanta uda pe lume cade seara
Prin ceata muntii garbovi abia-si mai duc povara ...
La ce bordei cu geamuri aprinse-n bezna rosii
Voi bate cand a ploaie se vor porni cocosii?
Mi-i dor sa stau la masa sub lampa cu petrol,
S-ascult cum plange ploaia cu glasul ei domol,
Sa rasfoiesc alene o carte si sa-mi para
Odaia taraneasca prin fumul de tigara
Visatul cuib de calde si blande fericiri
Porneste lin vioara tristetii-n amintiri.
Scolarule, tii minte? Caietul de latina
Era-nsemnat pe margini cu versuri ce suspina
Si inflorea departe un dulce pui de om.
Dar altii scuturara copt rodul scump din pom.
Pe urma alte unde s-au scurs pe matca vremii.
Am poposit odata la marginea poemii
Si am intrat in casa si n-am vrut sa mai plec.
Din vinul poeziei beam pana la inec.
Dar nu stiu cum azi vinul a devenit salciu.
Satul de mine insumi un altul vreau sa fiu.
De-aceea poate astazi cand negura se lasa
Ma podideste dorul sa am si eu o casa
Un pic de bucurie cu altii in comun,
Cui lucruri nensemnate si gingasii sa-i spun
Ci fara margini ceata pe campul ud se-ntinde
Si nici un geamin bezna lumina nu-si aprinde.

[April]

Ai si productii proprii?

[iuliangrecu]

Ai si productii proprii?

Nici o sansa..

[iuliangrecu]

Ai si productii proprii?

Nici o sansa..

Sau, depinde de cat vin e la inspiratie..

[iuliangrecu]

Intamplator am dat peste asta, adineaori..

Corneliu Vadim Tudor a publicat, în noaptea de 5 spre 6 septembrie, poemul intitulat „Ultima cafea” pe o rețea de socializare.

POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor

[iuliangrecu]

Buna dimineata

"Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic... "

( Rudyard Kipling )

[iuliangrecu]

“Crabbit Old Woman”

"Ce vezi, asistenta medicala ? …… Ce vezi?
La ce te gândești …… când te uiți la mine ?
Un bătrân ciudat …… nu foarte înțelept ,
Nesigur de obicei …… cu ochii îndepărtati ?
Care incearca sa evite mâncarea …… și nu-ti raspunde…
Care nu pare să observe …… lucrurile pe care le faci
Când spui cu voce tare …… ” Aș vrea să încerci ! ”
Și totdeauna se pierde …… un ciorap sau pantof ?
Care , rezista sau nu …… iti permite să faci cum vrei tu ,
Cu imbaiatul și masa ……o zi lungă sa-si umple ?
Este ceea ce gândești ? …… Este ceea ce vezi ?
Apoi deschide ochii , asistenta …… tu nu te uiti la mine .
O să-ți spun cine sunt …… Asa cum stau încă aici asa nemiscat,
Așa cum ascult de porunca ta …… cum mânanc la voia ta .
Sunt un mic copil cu 9 frati …… cu un tată și-o mamă ,
Frați și surori …… care se iubesc unul pe altul
Un băiat de șaisprezece ani …… cu aripi la picioare
Visand că în curând …… va întâlni o iubita .
Un mire la douăzeci de ani …… cu inima saltand .
Amintindu-si juramintele …… pe care am promis să le respecte.
La douăzeci și cinci …… deja am copii mei, familia mea .
Care au nevoie de mine pentru a se ghida …… și de o casă sigura.
Un bărbat de treizeci de ani …… cu o femie superba ,
Legați unii de alții …… cu legături pe care ar trebui să dureze .
La patruzeci de ani , tinerii mei fii…… au crescut și au plecat ,
Dar femeia mea este alături de mine …… si, văd eu , nu plânge .
La cincizeci …… Nepoteii pe genunchi ,
Din nou , stim copii …… eu si iubita mea .
Zile negre m-au napadit …… soția mea acum a murit .
Mă uit la viitor …… mă cutremur de groază .
Sunt acum un om bătrân …… și natura este cruda .
Este o glumă pe care ti-o face vârsta …… te face sa pari un prost .
Corpul , se destrama …… harul și vigoarea , pleacă .
Există acum o piatră …… unde o dată am avut o inimă .
Dar în interiorul acestei carcase vechi …… Un tânăr încă locuiește ,
Și acum și, din nou …… cu inima mea intristata
Îmi amintesc de bucurii …… Îmi amintesc de durere .
Și eu iubesc și trăiesc …… viata din nou .
Ma gandesc la anii prea puțini ……care au trecut prea repede .
Și accept realitatea …… nimic nu poate dura .
Deci, deschide-ti ochii…… deschide-i și vezi .
Nu este un bătrân ciudat ……
Uită-te mai aproape … ma vezi ……. pe mine!"

[iuliangrecu]

by Virgil Carianopol

[florin04]

Mi-ar place mult ca la acest topic sa vad poezii create de useri sau de membrii familiei lor.
Ce ziceti de un concurs de poezie?

[demential]

daca poezia e "cantata", se pune ?
ma refer la prima strofa

[iuliangrecu]

daca poezia e "cantata", se pune ?

E 'productie' proprie?


Sent from my iPhone using Tapatalk