Rasfoind forumul in cautare de diferite informatii sau pur si simplu acaparat de povestirile oamenilor de aici, am observat o chestie cel putin ciudata la prima vedere; "fuga", dispretul sau macar ocolirea altor romani, atunci cand e vorba de vacantele in strainatate. "Ma simteam ca la Mamaia", "probleme cu grataragii romani", "n-am avut probleme cu romanii"- sunt expresii scoase din context dar care reflecta oarece sarcasm la adresa conationalilor nostrii. Si nu sunt singurele dar acum imi scapa. Cumva, m-am simtit lezat de treaba asta dar ca sa fiu sincer, am avut aceleasi sentimente si eu, in Thassos mai ales.
Am cautat sa-mi explic de ce si n-a fost greu sa gasesc explicatii. De fapt, le gaseste oricine, la orice pas, pe orice plaja din Thassos sau pe orice gard (drumul spre Giola), sub forma cutiilor de bere autohtone, strivite sau nu, inghesuite intre stancile de pe tarm, ascunse in nisp sau atarnate de garduri din lenea de a le cara dupa ce au fost golite sau doar din dorinta de a-si exprima spiritul artistic grobian. Craoneli deranjante, behaieli si alte manifestari prin care, cred eu, se doreste exprimarea unui statut de masculi alfa sau.... habar n-am ce.
Din cauza asta, e mai bine sa ne ferim de romani, adica de noi, unii de altii? La prima vedere, da, insa nu cred ca e corect de multi altii, romani cu bun simt, umor de calitate, saritori si....oameni de caracter.Pe astia ii poti rata usor daca mergi pe ideea din titlu. N-am facut multa vreme gresala asta si am petrecut clipe frumoase cu astfel de oameni, amintiri de neuitat.
Ar mai fi o explicatie, dorinta de exotic, care dispare atunci cand in jurul tau se vorbeste in limba materna. Poate fi si asta?
Imi aduc aminte de una din escapadele mele spre Thassos, cand, doar eu si sotia in masina, ne-am cam ratacit un pic prin Bulgaria. Cred ca era ceva straniu la o intersectie, pt. ca la fel; au patit si alte doua grupuri de romani, cu doua masini, care au oprit la cativa metri de noi, panicati cu totii ca ne-am ratacit. Vreau sa spun ca nu ne-au bagat in seama, nici macar nu s-au uitat la noi, atunci cand le-am cerut putin ajutor cu harta in mana (Marcel, GPS-ul nostru daduse in balbaiala). Pur si simplu parca eram invizibili. Am pus treaba asta si pe seama fricii de un jaf, eu si sotia aratand oarecum infricosatori cu staturile noastre impozante (noroc ca nu batea vantu') cu dialectul nostru chitilean si privirile chiorase. Oricum, ne-am descurcat singurei. Oare daca am fi fost in Romania, ne-ar fi bagat in seama?
Deci, voi va feriti de romani si daca da, de ce?
